Skip to content Skip to footer
sigla-slide

Local Time

0:25

Lela Florin

Primarul Comunei Tauț

Cuvântul Primarului

Dragi cetățeni ai comunei Tauț,

Ca sa cunosti localitatea noastra trebuie sa poposesti macar pentru cateva ore sau mai mult, pentru ca ochii tai sa poata fi mangaiati de frumusetea peisajului, auzul tau sa fie stimulat de cantecul pasarilor si murmurul apelor, pentru ca sa te poti bucura de generozitatea naturii din aceasta zona, de ospitalitatea si bunatatea oamenilor locului.

Vă mulțumim că ați ales să ne vizitați!

Hurezan Ioan

Viceprimar

Horga Florin Petrica

Secretar General

Halmagean Rodica

Contabil șef
Urbanism
Stare civilă
Registru agricol
Asistență socială
Achiziții publice
SVSU
Buget
Carieră
Impozite și taxe locale

Localizare

Comuna Tauț este așezată în Valea Cigherului, la poalele Munților Zărandului, într-o zonă strategică pentru intrarea în lanțul Munților Apuseni. Aflat la 55 km de Arad, teritoriul localității Tauț a fost încă din perioada antică și medievală o cetate de apărare și refugiu în vederea blocării invadatorilor care ar fi urmărit să intre în Defileul Cigherului pentru a ajunge la bogățiile subsolului din Munții Zărandului și din Munții Apuseni.

Pe Cigher (afluentul principal al Crișului Alb), în amonte de localitatea Tauț, se găsește Lacul Tauț, format în urma realizării Barajului de pământ în 1970 în vederea regularizării scurgerilor de apă. Coordonate geografice: 46º 12’40’’ N și 21º56’50’’ E. Comuna Tauț se învecinează la sud și sud-est cu localitățile Conop și Bârzava (pe Mureș), la est și nord-est cu Văsoaia și Șilindia, iar la nord și nord-vest cu localitățile Dud și Drauț din componența comunei Târnova

Etnografie și folclor

În localitățile comunei Tauț, având în vedere dealurile și pădurile înconjurătoare, în mod tradițional casele erau construite din lemn, de regulă o casă având o cameră la stradă, o tindă și o cămară. În prelungirea casei se construiau de obicei o colnă pentru car, cotețe și 145 cocini, eventual și un cuptor de pâine, iar grajdul era ridicat în fundalul curții, perpendicular pe direcția casei. Portul popular este specific Văii Cigherului. Cămășile și izmenele bărbaților erau confecționate în casă din pânză de cânepă sau in. Șubele de iarnă erau confecționate tot în casă.

Îmbrăcămintea tradițională, atât la bărbați cât și la femei, nu era încărcată ca în alte zone etnografice. Cămășile pentru femei erau încrețite, cu mânecile largi lăsate liber, încrețite sub cot (la Minișul de Sus și Nadăș), iar ornamentația mânecilor este de regulă compactă (la Tauț, Nadăș, Minișel). Jocul popular (hora) se compune din trei părți: ardeleana, mănunțălu și țigăneasca, cunoscute la un moment dat mai ales sub interpretarea tarafului din Minișel.

etnografie-folclor

PUNCTE DE INTERES

Biserica ,,Cuvioasa Paraschiva''

După cum se cunoaște, încă nu s-a descoperit undeva vreo comunitate umană din care să lipsească viața religioasă. Însă viața religioasă în forme instituționalizate este documentată prin diferite mărturii din anumite perioade istorice. În județul Arad astfel de mărturii despre parohii și biserici deținem de prin secolul al XIV-lea. Astfel, în ceea ce privește comuna Tauț, mărturiile despre viața eclesiastică ne spun următoarele: la Tauț, despre care se știe că era un sat răsfirat pe dealurile dinspre Nadăș, ceea ce se cunoaște astăzi drept „Satul bătrân”, în 1729 a fost sfințită Biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, iar în 1786 a fost sfințită o nouă Biserică din lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”; actuala Biserică a început să fie ridicată în anul 1881, cu hramul celei vechi; la Nadăș, Biserica din lemn cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost târnosită în 1734, apoi o nouă construcție, tot din lemn, este aprobată în 1768; actuala Biserică din piatră, având același hram vechi, a fost ridicată în 1904; la Minișul de Sus, în 1755 este consemnată o Biserică din lemn cu hramul „Înălțarea Domnului”, iar în anul 1892 este înlocuită cu actuala Biserică din zid, păstrând același hram; la Minișel, mărturiile atestă că satul avea în 1825 o Biserică din lemn, care este înlocuită în 1862 cu actuala Biserică din piatră, având hramul „Înălțarea Domnului”.

În prezent, structura pe confesiuni religioase din comuna Tauț se prezintă astfel: ortodocși 82, 30%; penticostali 5,12%; greco-catolici 3,15%; baptiști 3,20%; altă religie 1,46%; necunoscută 4,77%.

Școala generală Nădaș

IMG_2942

Începuturile învățământului în localitățile românești au fost dificile. Abia în urma Răscoalei românilor din 1784 s-a produs o anumită intensificare a dezvoltării rețelei școlare în Țara Zărandului. În acest context sunt atestate și primele școli din comuna Tauț, în 1784 la Minișul de Sus, în 1786 la Nadăș, în 1789 la Tauț, iar în 1801 este amintită și școala de la Minișel. După aproape un secol, prin 1864, în evidențele Inspectoratului de la Șiria, la Nadăș apăreau 150 de copii recenzați (din care numai 16 frecventau școala); la Tauț figurau 70 de copii recenzați (din care frecventau școala 50); la Minișul de Sus erau înregistrați 95 de copii (din care erau școlarizați 30); la Minișel erau recenzați 52 de copii (din care 17 frecventau școala).

E de remarcat, totuși, că după Revoluția de la 1848, interesul părinților pentru școlarizarea copiilor este în creștere. Cu timpul, mai ales după primul război mondial, baza materială a școlilor din comună s-a îmbunătățit, școlile beneficiind și de loturi școlare experimentale și de cadre didactice tot mai bine pregătite. În prezent, sub impactul diminuării drastice a populației, principalele activități școlare de nivel gimnazial se concentrează în centrul de comună.

OBIECTIVE TURISTICE

Lacul Tauț

Lacul Tauţ – Barajul si acumularea Taut sunt amplasate pe Valea Cigher, volumul de apa stocat este folosit in scop piscicol si de agrement.
Este una dintre cele mai frumoase locatii de pescuit din judetul Arad.

Se spune ca in lacul de acumulare Taut orice peste creste la dimensiuni gigantice.
Lacul de pescuit Taut este situat la aproximativ 30 km de Arad, pe drumul ce duce spre Ineu, la Misca se face dreapta spre Tarnova si la iesirea din Tarnova se urmareste tabla cu indicatia Taut.

Lacul de acumulare de la Tauț reprezintă o bună atracție turistică pentru arădeni (și nu numai). Lângă lac se află „Satul de vacanță”, iar în ultimii ani s-au construit mai multe case și cabane în această zonă. Cu alte cuvinte, comuna Tauț oferă un bun potențial turistic.

Apoi, dacă avem în vedere traseele Tauț-Conop, Tauț-Bârzava (trasee care fac legătura, prin Nadăș, peste Culmea Zărandului, cu Valea Mureșului), dar și Minișel-Văsoaia, Minișul de SusVăsoaia, putem susține că aici se dispune, cu adevărat, de o bogată resursă turistică. Pentru ca acest potențial să devină realitate este nevoie însă de infrastructură (drumuri asfaltate, curent electric, apă etc.)!

Drumul vinului în Podgoria Minis-Maderat

Podgoria MinișMăderat este una dintre cele mai vechi podgorii de pe teritoriul României. Aceasta este situată la 20 km distanță de municipiul Arad pe dealurile adăpostite de marginea vestică a Munţilor Zarandului și se întinde pe o suprafață de aproximativ 2700 ha. Are o lungime de circa 50 km și o lățime cuprinsă între 1-4 km.

Istorie

Numeroase mărturii arheologice și istorice atestă că viticultura a ocupat un loc important în viața localnicilor din această zonă. Cele mai vechi documente de atestare istorică a podgoriei Aradului datează din prima jumătate a secolului al XI-lea. Localitatea Miniş apare prima dată pe o hartă viticolă în anul 1212.

De-a lungul timpului, viticultura acestei podgorii s-a dezvoltat progresiv, ajungând ca în secolele XV-XVI vinul să fie considerat o necesitate și asigura o mare parte din veniturile locuitorilor. În funcție de stăpânire (otomană sau austriacă), suprafața cultivată cu viță de vie a oscilat între 700 ha, în anul 1562 și 2.100-2.800 ha, în anul 1746.

În timp, suprafața viticolă a continuat să se extindă ajungând la 6540 ha, în anul 1880. Între anii 1907 și 1944 suprafața viticolă a oscilat între 5570 și 6248 ha.

Transformările cele mai importante în viticultura podgoriei s-au înregistrat după unirea Transilvaniei cu țara și mai ales după reforma agrară din 1921.

Hanul Moara cu noroc

La Întâiu Maiu’a.D. 2012 la o sută șaptiezăci șî cinci dă ani dă la facere, după multă trudă șî zoală, să dăschide iară, loc dă goștie păntru tăt omu’ ce-a trece la răscrucea Mocrii.

Aşezat cu înţălepciunie şi tâlc pă drumu’ câtă Inieu, la loc potrivit şi biniecuvântat cu atâchia frumuseţi dachie omu­lui spră îmbucurare, la doi paşi dă izvoru’ Mocrii şi la tri chilometări dă ţentru’ oraşului şi Cetachia Inieului, “Hanul Moara cu Noroc” îmbie la hoghina trupului şi a mintîî da’ şi la mulţămiria şi linişchiria pofchilor cu tăt felu’ dă mîncăruri şi plăcinturi cu saţ, stropichie apoi dîn belşug cu băuturi ce încântă gura şi stîng sechia.

Aicea aşa lăutarii cântă fără oprire, iar când cădeau unii, doborâţi de atâta trudă şî vin bun, alţii să ridicau dă pân` cotloanele Morii…

La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe și deosebite: de-a lungul râulețului se întind două șiruri de sălcii și de răchite, care se îndeasă mereu, până se pierd în crângul din fundul văii; pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu, se ivește pe ici, pe colo marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la dreapta stau răzlețe rămășitele încă nestârpite ale unei alte păduri, cioate, rădăcini ieșite din pământ și, tocmai sus la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie. ” (ioan Slavici – Moara cu noroc)

Galerie foto

Ultima actualizare: 17:14 | 26.03.2024

Sari la conținut